King Nothing - Ultimul Monolog (Povesti cu vampiri si varcolaci)

(...)Era a noua zi de asediu. Soarele cobora intr-o balta de sange dupa o colina undeva in spatele castelului vampirilor. Vantul incepuse sa sufle cu putere si aducea nori negri.In Varia, padurea de langa portile aproape cazute, varcolacii se adunau pentru un ultim asalt. Era cu siguranta ultimul asalt. Nu mai era nimic care sa ii opreasca. Nici marile porti ale Laosului, candva mandria castelului, acum o gramada de vreascuri manjite de sange, nici cei 70 de vampiri ramasi din garada imperiala, nici macar el, nici macar Corvin, nici macar regele vampirilor nu mai putea inclina invers balanta. In padure, vuietul crestea, uretele si mirosul mortii erau tot mai aproape. Totul era pierdut.
Ploua marunt. Corvin, purtat de un cal negru, adunase in curtea interioara a fortaretei, resturile armatei sale, tot ce mai ramasese in urma asediului, a macelului din Grom si a dezertarilor care au au urmat macelului. Putin peste 70 calareti vampiri din ceea ce fusese odata garda imperiala. Caii sforaiau nervosi, simtind soarta ce ii asteapta, zalele zornaiau incet si sacadat, cantand parca un cantec postum. Chipurile palide, pline de cicatrici de pe care se scurgeau incet picaturile de ploaie pareau impietrite. In noaptea neagra doar ochii lor galbeni luceau demonic.
Corvin isi purta armasarul prin fatza lor in timp ce ii privea pe fiecare in parte in ochii! Fiecare fata spunea o poveste, traise alaturi de fiecare cate o poveste, unii il slujisera multe sute de ani, multi il slujisera chiar si pe tatal lui, pe Matei, primul rege al nemuritorilor. Dar parca toate povestile alea intinse pe atatea sute de ani paleau in fatza povestii lui, povesti lui si a ei. Dragostea lui neimpartasita fata de muritoare ii adusese pe toti aici. Un vis frumos ce se transformase cu timpul in cosmar, cosmar ce acum naruia o lume. Fiecare plateste pentru propriile greseli dar ceea ce durea cu adevarat era ca altii plateau acum pentru greselile lui...si cu totii ii erau atat de dragi...
"-Nemuritori!!! a sosit vremea...a sosit vremea sa ne rascumparam sufeltele, a sosit vremea caderii noastre, a sosit clipa cea mai neagra si mai amara a mortii si a uitarii! Dar si mai presus de atat a sosit vremea sa fim cu adevarat vesnici ...sa fim eterni...sa fim pentru prima data...NEMURITORI!!!. Azi nu vom lupta pentru averi si nici pentru pamanturi. Nu vom lupta pentru onoare si nici pentru renume sau faima. Nici pentru aliante sau femei. Nu vom lupta pentru dragoste sau ura...astazi vom lupta pentru moarte! Pentru moartea care ne va incrusta vii si nemuritori in amintirile celor dragi. Pentru moartea care va trezi vina si constientizarea a ceea ce am fost in ceei ce nu ne-au iubit asa cum meritam, ce nu au stiut sa ne vada asa cum suntem...Pentru moartea care ne va inchide pentru eternitate in inimile si in lacrimile lor calde! Vom avea ceea nu am sperat ca vom mai putea avea vreodata...suflet!! Suflete...sufletele lor!!! Asa ca prieteni, haideti acum cu mine, haideti sa despicam noapte neagra si sa ne gasim adevarata nemurire!!!
Pentru moaaarrtteeee!!!"