Filozofie inutila

Viata e de cele mai multe ori stupida si nedreapta. E genul de parinte care te arunca in apa ca sa inveti sa inoti. Brutala, cruda, nemiloasa, rece, si lista ar putea continua. Oricum nu are rost sa insir o mie de epitete, cand stiu foarte bine ca nu valoareaza doi bani. Degaba incerc sa dau o explicatie, sa-i gasesc o scuza, sa-mi gasesc o scuza, sa gasesc o solutie, cand de fapt totul se rezuma la cateva cuvinte ale lui Hunter S. Thompson. "Viata e un lucru ciudat. Unii se imbogatesc, iar altii mananca rahat si mor". Frust, necizelat si adevarat. Nu am fost niciodata genul care sa dau citate pentru a parea mai interesant, mai desptept, mai orice, dar cuvintele din urma fac un rezumat total si needitat a ceea ce este pur si simplu existenta uneori vesela, alteori trista pe care o ducem pe bolovanul asta gigantic. Poate ca toti vrem sa auzim cat de speciali si unici suntem, dar adevarul e ca, intre noi si orice alta vietuitoare care misuna pe pamant, nu e nici o diferenta. Poata ca ne-am facut cuiburi din metal si beton , poate ca am imblanzit aerul, pamantul si marea, poate ca am ajuns sa visam printre stele, poate ca am ajuns sa cautam altii ca noi. Si poate ca in treacat, unii mai mult, altii mai putin, ne-am intrebat de fapt cine suntem si ce cautam. Putem gasi poate, raspunsuri pentru toate intrebarile pe care ni le-am pus sau ni le vom pune vreodata, dar, culmea ironiei, ma intreb, vom fi mai fericiti. Vom fi in extazul cunoasterii cand vom sti tot, sau e doar un chatarsis care ne impinge mai departe? E doar o metoda a evolutiei de a ne impinge gentil de la spate, si de a ne lua rotile ajutatoare de la bicicleta? Personal, cred ca scopul vietii, originea, drumul, ne sunt ascunse nu pentru a le cauta, ci pentru a ne proteja. Ma gandesc ca am fi dezamagiti sa aflam de fapt ca totul e o iluzie, ca dincolo de marele pas nu e nimic, ca de fapt nimicul nu exista, pentru ca in esenta exitenta e doar iluzie. Baudrillard avea dreptate, si iar fac pe desteptul. Pana la urma un surogat, un avatar, un gand chiar e real,din momentul in care noi ii dam voie sa existe, fie chiar doar ca idee. Atata tot. Cred ca de fapt toate religiile si filososfiile lumii asta incearca sa ne spuna. Dar ideea ca fiecare dintre noi e special ne impiedica sa privim din unghiul corect panorama. Atat. Adevarul e frust si doare, dincolo si inainte de noi a fost si va fi haos. Suntem poate doar idee a unui scriitor schitofrenic, un program pe un calculator, o eroare irepetabila datorita probabilitatilor, suntem orice ne poate trece prin cap ca suntem. Si chiar daca am realizat asta, daca mi s-ar oferi o pastila albastra si una rosie, nu as sti pe care sa o aleg. Voi?