De ce le iubesc? Pentru că nu sunt nici fructe, nici legume. Cu toate astea sunt cărnoase. Le iubesc pentru că deşi pot fi doar verzi, maro sau negre, există nuanţa „măsliniu.” Le iubesc pentru că deşi toţi ţăranii îşi bagă gogoşarii şi migdalele în măsline, uleiul lor este extravirgin.
„Şi se făcu lumină şi porumbelul înflorea în ulei de măsline extravirgin/
Şi pâinea era uitată în capul mesei gâtuite cu drag în malul casei unui melc bezmetic”
Dacă seminţele sunt bomboanele ţăranilor, măslinele sunt seminţele zeilor. Măslina e ingredientul ideal. De la creatorii salatei de boeuf, până la inventatorii pizzei, toţi au fost fascinaţi de minunea amăruie-acrişoară-dulcişoară-iutişoară.
„Pe când maslinele-s aproape coapte,
În câmpul mare, dincolo de sat,
Pe când maslinele-s aproape coapte,
Pe-afara ies si eu pe înserat."â
Măslina e totul. Istorie: de la Cezar, la Alexandru cel Mare. Geografie: măslina e mai mediterană decât marea. Filozofie: Socrate mânca măsline de parcă ăsta era sensul vieţii.
„Străinul care aseara a poposit la noi,
L-am ospatat cu paine, cu vin si cu masline.
I-am asternut in graba un pat de frunze moi,
N-am intrebat nici cine-i si nici de unde vine.”
Şi acum o serie de proverbe din „zestrea” bravului nostru popor:
Cine n-are măsline, să-şi cumpere...
Măslina este cel mai bun prieten al omului.
Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i măs-li-na!
A măslină a day, keeps the doctor away!
Prietenul, la măsline, se cunoaşte!
Şi, bineînţeles...
Fără măsline, viaţa e pustiu.
(acest articol face parte din campania ELIBERAŢI NE-AM-PROST)
