De la HappyFish via Adriana Blonda FJSCista un filmuletz simpatic si amuzant
luni, 16 noiembrie 2009
joi, 12 noiembrie 2009
Să fie NarcoMan! (1)
Jurnalul lui NarcoMan
Episodul 1, Cumpărături în Billa
<12.10.1999>
Azi-dimineaţă vroiam să mă las. "Gata!", mi-am zis. M-am spart grav aseară. Atât de grav că atunci când m-am ridicat din pat mi se inversase gravitaţia. Am căzut pe tavan şi mi-am spart capu' de lustră. M-am uitat de sus, aşa, la cuiul de pe birou şi i-am zis: "Ştii că e numai vina ta, nu?". Cuiu' mi-a făcut cu ochiul şi mi-a zis: "Barooos! Dacă ar fi fost vina mea, eu de ce încă stau aici nefumat?!". Just. Nu era vina lui. Aseară, parcă am tras altceva...parcă. Atunci, m-am uitat de pe tavan la linguriţa de la capul patului. "Căcat!" Şi am căzut pe podea. Am mai încercat de câteva ori să sar să mă arunc pe tavan, dar totul revenise la normal. Poate mi s-a părut, am zis. Doar nu era să devin dependent după o singură bilă, nu? Aşa că mi-am luat un scaun, m-am urcat pe tavan şi am scris: FĂRĂ HERO! Să-mi amintesc că aş fi cel mai om prost dacă m-aş apuca de prostia aia. M-am îmbrăcat şi am ieşit prin cartier. Cum deschid uşa, Auraş mă aştepta în toc cu un zâmbet bolnav pe faţă: "Mai vrei, nu?" "Nu, bă, marş!", zic, "n-am nevoie, doar nu vrei să ajung ca Pasăre, Dumnezeu să-l ierte!" Auraş îşi menţine zâmbetul bolnav pe moacă, se întoarce şi îmi aruncă din mers: "Eh...ştii unde să mă găseşti!"
Ies din bloc şi în nici 10 secunde aud de la un muncitor care turna asfalt în faţă: "Faraoane! Da' Vasile când mai vine? Da' va ajunge la timp? Da' va munci cu noi nu?" Vă imaginaţi cum am auzit eu asta: "Dava, dava, dava, sparge-ţi vena, dava!" Trec de ei şi mă duc până la un magazin să-mi iau ţigări. La care, vânzătoarea: "Ai nevoie de o curea?".Eu: "Ce?!" Ea: "De o curea, că-ţi cad pantalonii!"
Şi plec, uşor tulburat. La semafor, la piaţă, o maşină opreşte brusc în faţa mea şi geamul se dă jos "Auzi, frate! Ştii cum ajung şi eu în venă?", "Poftim?", "Hai, lasă, că eşti drogat..." Şi pleacă...Deja, începeam să tremur. O iau prin piaţă, cu mâinile la urechi şi ajung până aproape de cimitir. Când mă simţeam cât de cât singur, îmi descopăr urechile şi răsuflu uşurat: "Gata, a trecut!"
S-o cred eu că a trecut. Doar o privire am aruncat pe lung şi văd o clădire imensă, roşie. Abia acum am descoperit ce construiau ăştia aici de 3 luni încoace. Era Billa!
Am cedat, am luat telefonul, dar până să-l sun pe Auraş, el ajunsese lângă mine. Avea o doză gata făcută, fiartă, diluată, inserată şi mi-a dat-o. Chiar înainte să-mi ating vena, s-a auzit o explozie uriaşă. Un apartament din blocul de vizavi de noi sărise în aer şi trei copii ţipau după ajutor de la etaj. Era un semn! Să mă injectez, fireşte. Am prins puteri ca Popeye, când ingera spanac la conservă, am zburat ca SuperMan şi m-am agăţat de fereastra în flăcări ca SpiderMan. I-am luat pe copii de mână, pe toţi trei şi m-am aruncat ca Batman de pe clădire. Apoi, am fugit ca Flash până acasă şi m-am lipit de tavan. Am şters FĂRĂ şi am scris SUPER...SUPER HERO.
Şi aşa a apărut...NarcoMan.
Episodul 1, Cumpărături în Billa
<12.10.1999>
Azi-dimineaţă vroiam să mă las. "Gata!", mi-am zis. M-am spart grav aseară. Atât de grav că atunci când m-am ridicat din pat mi se inversase gravitaţia. Am căzut pe tavan şi mi-am spart capu' de lustră. M-am uitat de sus, aşa, la cuiul de pe birou şi i-am zis: "Ştii că e numai vina ta, nu?". Cuiu' mi-a făcut cu ochiul şi mi-a zis: "Barooos! Dacă ar fi fost vina mea, eu de ce încă stau aici nefumat?!". Just. Nu era vina lui. Aseară, parcă am tras altceva...parcă. Atunci, m-am uitat de pe tavan la linguriţa de la capul patului. "Căcat!" Şi am căzut pe podea. Am mai încercat de câteva ori să sar să mă arunc pe tavan, dar totul revenise la normal. Poate mi s-a părut, am zis. Doar nu era să devin dependent după o singură bilă, nu? Aşa că mi-am luat un scaun, m-am urcat pe tavan şi am scris: FĂRĂ HERO! Să-mi amintesc că aş fi cel mai om prost dacă m-aş apuca de prostia aia. M-am îmbrăcat şi am ieşit prin cartier. Cum deschid uşa, Auraş mă aştepta în toc cu un zâmbet bolnav pe faţă: "Mai vrei, nu?" "Nu, bă, marş!", zic, "n-am nevoie, doar nu vrei să ajung ca Pasăre, Dumnezeu să-l ierte!" Auraş îşi menţine zâmbetul bolnav pe moacă, se întoarce şi îmi aruncă din mers: "Eh...ştii unde să mă găseşti!"
Ies din bloc şi în nici 10 secunde aud de la un muncitor care turna asfalt în faţă: "Faraoane! Da' Vasile când mai vine? Da' va ajunge la timp? Da' va munci cu noi nu?" Vă imaginaţi cum am auzit eu asta: "Dava, dava, dava, sparge-ţi vena, dava!" Trec de ei şi mă duc până la un magazin să-mi iau ţigări. La care, vânzătoarea: "Ai nevoie de o curea?".Eu: "Ce?!" Ea: "De o curea, că-ţi cad pantalonii!"
Şi plec, uşor tulburat. La semafor, la piaţă, o maşină opreşte brusc în faţa mea şi geamul se dă jos "Auzi, frate! Ştii cum ajung şi eu în venă?", "Poftim?", "Hai, lasă, că eşti drogat..." Şi pleacă...Deja, începeam să tremur. O iau prin piaţă, cu mâinile la urechi şi ajung până aproape de cimitir. Când mă simţeam cât de cât singur, îmi descopăr urechile şi răsuflu uşurat: "Gata, a trecut!"
S-o cred eu că a trecut. Doar o privire am aruncat pe lung şi văd o clădire imensă, roşie. Abia acum am descoperit ce construiau ăştia aici de 3 luni încoace. Era Billa!
Am cedat, am luat telefonul, dar până să-l sun pe Auraş, el ajunsese lângă mine. Avea o doză gata făcută, fiartă, diluată, inserată şi mi-a dat-o. Chiar înainte să-mi ating vena, s-a auzit o explozie uriaşă. Un apartament din blocul de vizavi de noi sărise în aer şi trei copii ţipau după ajutor de la etaj. Era un semn! Să mă injectez, fireşte. Am prins puteri ca Popeye, când ingera spanac la conservă, am zburat ca SuperMan şi m-am agăţat de fereastra în flăcări ca SpiderMan. I-am luat pe copii de mână, pe toţi trei şi m-am aruncat ca Batman de pe clădire. Apoi, am fugit ca Flash până acasă şi m-am lipit de tavan. Am şters FĂRĂ şi am scris SUPER...SUPER HERO.
Şi aşa a apărut...NarcoMan.
O istorie semantica a pulii
Initial am vrut sa zic ceva azi de cuvintele cautate pe guagal de unii perversi, si care cautand "futai" ib diferite contexte, au ajuns, dupa cum v`am mai zis, pe la noi in ograda... Dar, ca e un mare dar, mi`a trecut repde, si m`a izbit frontal alta idee proasta, cum am eu de obicei... Minunatul guoagal are o functie faina rau, aia de tradus... Dupa cum zice si titlul aberatiei de azi, o sa vedem ce importanta are pula in lingvistica altor popoare (bineintels cele care au in lexicul lor aceste minunate 4 litere):
In ordinea numerelor de pe tricou, prima limba in care pula inseamna alteceva decat pula(o lipsa de echivalent lingvistic a lu` guoagal) este albaneza... Acolo daca spui cuiva calsicul "da`te`n pula mea", o sa`l trimiti mai exact in "puii de gaina"... Bendeac va fi ca acasa acolo in pula mea!(n.r. in acceptiunea albaneza a cuvantului). Mai apoi, urmeaza o tara din continentul mancator de fainoase, Filipine. Acolo la ei, pula noastra autohtona inseamna rosu. Da ati citit bine. ROSU. Va dati seama ce traduceri ar iesi... Nu mai vine Mos Craciun, vine pula aia grasa, o traducere a melodiei, Lady in Red ar suna ceva de genu` Doamna in Pula (ceea ce n`ar fi deloc departe de adevar)... In finlandeza insa, traducerea locala a cuvantului este in antiteza cu sensul lui adevarat... Pula la ei inseamna lipsa... Nasol amicilor, si totusi amuzant... "bani? pula!... nivel de trai? pula!... respect fata de cetateni? pula!"... Suna cunoscut? In indoneziana, minunatele 4 litere puse una langa alta, inseamna "de asemenea"... Cam nemanierati asiaticii astia... Ia ganditi`va...." mi`a parut bine de cunostiinta! Pula mea, si mie!"... Din letona si in poloneza se traduce prin "piscina"... aici chiar e amuzant, ca imi vin in minte o gramada de minunate contexte in care poate fi folosit... Da frate, am fost la complexul sportiv si`am facut pluta pe pula... Sau, hai fata ne arunca si noi in pula?... Lista poate continua, dar va las si pe voi sa va folositi capusorul... Pana data viitoare, sanatate la pasarele!!!
P.S. Sincer ma asteptam la mai multe traduceri ale cuvantului pula in limbi straineze, da` tre sa ma multumesc cu ce am gasit... din episodul viitor, mirificul si inegalabilul "pizda"
P.S.2 N`am putut sa ma abtin, si a trebuit sa pun, ce`i drept rasuflata, dar eterna "pula pula pula"
miercuri, 11 noiembrie 2009
Ia gata...
... Ce pula mea e poponareala asta? M`am cam saturat... De vreo 3 luni incerc sa fac un exercitiu, si scopul exercitiului e sa`mi pese... De fapt NU`MI PASA... M`am lamentat ca o muiere, ca vai, nu ne sunt respectate drepturile, bla bla... Solutia: obisnuiti`va!!!.... asa o sa fie mereu... atat timp cat nimeni nu ia atitudine... degeaba vin idioti ca mine si poate altii mai destepti sa ne zica, ba prostule ai drepturi... Daca nu le ceri cu pusca in mana, las`o balta si obisnuieste`te si incearca sa supravietuiesti printre rechini... Nimanui nu`i pasa de nimeni, pe toata lumea doare`n pula de toata lumea... Deci, data viitoare cand iti vine sa rabufnesti si sa crapi capu cuiva, fa ce fac si eu... Baga`ti pula, inghite in sec, treci mai departe, uita... oricat m`as forta sa`mi pese, si sunt cazuri, sunt neputincios... pentru ca sunt prea mic... nu mai vreau sa fiu un nebun idealist... degeaba scriu io ce scriu, ca in afara de mana de oameni care intra dintr`o placere masochista sa citeasca ce mai aberam noi, 75% ajung aici cautand "futai" in contexte diferite... Tre sa ne obisnuim(ma refer la astia de la ne-am prost), ca in afara de cativa, cititorii nostrii sunt labari notorii, care cauta filme porno cu porci molestati( o sa vedeti in curand ca nu`s dement, si nu aberez)... Aicili șa pe la noi e legea junglei... Asa ca obisnuiti`va, ca o gaura in cur aveti, si daca n`o paziti, v`o fut altii...
Ciorba de vacutza cu patrunjel tocat marunt...

Unde au plecat noptile pierdute pierdute pe banca in parc cu prietenii la o bere/pepsi si o discutie decerebrata, nopti in care te impingea acasa doar pofta de o cafea calda cu ei....prietenii si pofta de o alta discutie decerebrata, sau cand te impingeau acasa razele soarelui crud care iti mangaiau obrajii rotunzi si netezi nebrazdati de nici o apasare. Nimic nu era greu. Totu era foarte simplu, foarte usor, usor ca o carte usoara sau ca o gagica inca ametita de aclool care care sta dezbracata la tine in balcon si isi fumeaza cu multa pofta tigara de dupa in timp ce tu te joci in pat usor cu chiloteii ei din dantela neagra privindu-i sfarcurile intarite de frigul placut al rasaritului. Usor ca orele de istorie universala, usor ca dormitul in RATB dimineatza spre liceu, usor ca saruturile furate sub cosul de basket de la colega frumoasa din fatza, usor ca trandafirii furati din parc. Imi e dor...imi e dor de multe, imi e dor sa plec de nebun pe strada fara sa stiu unde merg si cand ma voi intoarce, imi e dor sa fac trandafiri din hartie, imi e dor sa iti rup tricoul cu Metallica in timp ce tu tipi de placere, imi e dor sa imi bata vecinii in calorifer pentru ca tu tipi de placere, imi e dor sa iau bataie la basket, imi e dor sa facem cheta pentru un Marlboro rosu scurt de 10 tigari si pentru o Timisoreana la 2l, imi e dor sa simt ca va pasa...imi e dor de voi toti....voi cei pe care v-am intalnit, voi cei pe care nu v-am intalnit dar poate o sa va intalnesc. Imi e dor de chipul bland al mamei care imi spunea cu glasul tremurat:" nu mai fuma! iar ai umplut scrumiera...si...si...uite...geamu tot inchis e!!!" Atunci ii pasa, atunci eram acasa...poate si acum ii pasa si doar vrea sa ma lase sa ma descurc singur...poate si voua va pasa...mie unu sigur nu mai imi pasa desi mi-ar placea sa imi pese dar deja nici macar nu mai imi pasa ca nu-mi mai pasa...ce pot sa fac, sa zic, sa desenez, sa cant?...nimic pentru ca am uitat cum se face. Si chiar daca nu am uitat...ce...de ce? imi e dor de o ciorba...de o ciorba ca la mama acasa, de-o ciorba care sa iti gadile narile si sa te sarute timid cu gust de patrunjel tocat marunt...era aja buna...atat de buna incat inventasem si un compliment pentru fete:" esti la fel de buna ca ciorba de vacutza a mamei!"Multe v-ati suparat, multe ati ras...dar daca ma cunosteati cu adevarat stiati ca e aprecierea suprema. Imi e dor de cerul senin, de emotia privirilor indecente dar totusi atat de nevinovate, m-am saturat sa ploua, m-am saturat sa umblu cu jumatati de masura, imi e dor sa te asez pe jos, sa ma saruti cu pofta pe gat si sa iti simt respiratia care miroase a Colgate pentru copii, sa te dezbrac tacut in timp ce tu zambesti si ma vrei, zambesti si te simt ca traiesti, zambesti si ma faci sa traiesc, zambesti si faci gropite in obraj. Sa ne iubim pe podea cu orele langa casetofonul vechi pe langa stau imprastiate casete cu Queen, langa sticla de Bartender's, unul langa altul, unul in celalat, unul. Sa ne iubim cu orele, sa ne iubim cu noptile, cu noptile si cu zilele, cu saptamanile, mereu pe aceeasi podea din camera mea, mereu langa alta sticla de Bartender's si sa te aud cum tipi, sa nu stiu daca urlii de placere sau de durere dar sa ma uit in ochii tai si ei sa imi spuna sa nu ma opresc...imi e dor sa fumez cu capul pe pieptul tau in timp ce sanii tai mari imi mangaie obrazul si mana ta alearga pe la mine prin par. Imi e dor sa vad rasaritul. Nu l-am mai vazut de multi ani desi nu dorm aproape niciodata cand rasare soarele. Ma simt de parca trecutul recent nu ar exista...nu exista decat trecutul, decat trecutul si acum. Intre trecut si acum nu e nimic...sau poate doar fetze care vin saluta si se topesc in fumul tigarii din care au si aparaut. Timpul trece repede, prea repede ca sa ma prind sau ca sa il prind, prea repede ca sa stiu incotro merge si daca vreau sa merg si eu cu el. Trecutul e din ce in ce mai departe si "acum" e din ce in ce mai scurt, mai efemer, mai usor de uitat. Si oricum eu uit...am uitat cam tot ce as putea sa uit...am uitat ce aroma are Marlboro 100's, am uitat cum miroase Colgate pentru copii, am uitat tot ce vroiam sa nu uit, am uitat cum arata un portjatier negru, am uitat ce gust are Bartender's, am uitat ce culoare are rasaritul...dar cel mai grav am uitat ce gust are ciorba de vacutza a mamei...asta chiar nu vroiam sa uit...aaa da...si am uitat si de mine. Usor usor inghitit de societate si de monotonie poate doar nu mai am timp sa le vad...poate...poate ca acum se aude Queen si poate ca tu inca tipi si poate ca inca iti miroase respiratia a Colgate pentru copii, dar poate sunt si surd pe langa faptul ca sunt ramolit, poate tipi si eu nu te mai aud. Daca tu inca tipi si inca existi si esti la fel ca acum 6-7 ani...iarta-ma! Daca inca iti pasa tie mama si inca imi faci ciorba de vacutza doar eu uit sa trec sa mananc ...iarta-ma! Daca acum vorbesc prostii...iertati-ma! Daca inca sunteti acolo doar ca eu sunt aici...iertati-ma! Toate astea nici nu stiu daca au existat vreodata, poate doar eu am vrut sa existe, poate mama nu stie sa gateasca ciorba de vacutza si Colgate pentru copii nici nu exista. Nu am vorbit doar despre mine, am vorbit despre noi, despre noi toti, despre voi...voi care totusi speram sa mai fim noi dar poate ca nu suntem si nu ma fost nicodata...poate ca ar trebui sa ma opresc din scris, sa ma las pe spate si sa imi aprind o tigara....da...asta o sa fac...o ultima intrebare...stie cineva sa faca un trandafir din hartie?
Să fie nebunie 2!
Cui nu-i place melodia asta, să-şi bage capul în cur şi să tuşească de trei ori...
duminică, 8 noiembrie 2009
Să fie măgărie! (de fapt, Depravaţii Anonimi, dar mi-era dor de "Să fie!")
Salut! Numele meu este Depanatu' şi sunt un depravat. Este prima oară când particip la o întâlnire de acest fel şi sper, cu ajutorul vostru, să mă vindec de depravare. Din câte am auzit, este o regulă ca noul venit să-şi spună povestea...Pff, de unde să încep?
Aveam vreo 13 ani, când m-au prins şi m-au futut în cur...
(din sală, ne-am prost se ridică şi spune...Hei! Asta e povestea mea...)
Glumeam!
Aveam 13 ani. Eram olimpic la mate, campion la rugby şi îmi doream să ajung inginer specializat în articole sportive, undeva prin Seattle. Într-o zi, prin martie cred, mă întâlnesc cu un prieten din copilărie: Auraş pe numele lui. (Un ţigan d-ăla, de se uită ţiganii la el şi îi zic: "Coae, eşti ţigan?", ţigan d-ăla de l-ar face şi pe Usain Bolt să adoarmă în solar)
Şi Auraş ăsta m-a luat deoparte şi mi-a zis. "Măi, Viorele! Tu ai bani de la mă-ta?! N-ai nu? Nu vrei tu să mă ajuţi la ceva, să scoatem nişte bani? Vrei? Aşa, bă, băiatule! Fii atent! Uite de la mine 200 de mii (erau cam 1 milion prin 2000), du-te la Bobel...Ştii pe Bobel, da? Şi îi ceri 5 unităţi! Şi îi dai banii ăştia da?...Şi apoi, te duci la Bulgaru...Îl ştii...Şi el îţi dă 600 de mii pe ele. Eh. Din ăia eu vreau 300 înapoi! Da?!"
Zic "Bine, bă, ţigane!" Mă duc la Bobel: "Da, bă! Ce e? Ce vrei tu? N-am, nu vând! A...eşti de-al lui Auraş? Păi, zi, câte vrei? 5?! Cu 200 de mii? Tu bis crank! Îţi dau 3 unităţi. 3, bă, n-auzi?! Hai, dă banii! Aşa...Vezi să nu le bagi pe toate odată."
Acum, mă gândeam deja că poate îl conving pe Bulgaru să-mi dea 400 pe alea. Şi îmi iese şi mie 100. Nu-i rău. Ajung la Bulgaru: "Ce vrei, bă? Ce-mi vinzi tu, bă?! Marş, că te bat! De la Auraş, zici...păi altfel vorbim! Ce ai...3 unităţi? Aha! Şi cu cât le dai. 400?! Bă, eşti nebun?! De 400 îmi iau coca! Nu-ţi dau, bă, nimic! La 300, dacă vrei. Vrei? Da, vezi, că nu ţi-i dau în bani. Că n-am. Am un tricou şmecher, face 500 în Unirii! Ia aşa! Cum ce să faci cu el? Îl vinzi, în pula mea! Hai pa!"
Bun. Nu mai am nici unităţi, nici bani, dar am un tricou. Unde să-l vând, unde să-l vând...Aha! Gioni!
Gioni, mă ia din uşă. "Bă, e mişto rău tricoul ăsta! Dă-mi-l mie! Haide, bă! Îţi dau 300 pe el! 350! 400 dacă nu vrei, nu vrei! Căcat! 700 de mii! Dă-l încoace! Ia, dă-l să-l pun pe mine! Mişto rău, mersi, bă!"
Şi vine Marociko. "Bă, tricoul meu, futu-vă-n gură, ia dă-l bă încoace, de unde pula mea ai tricoul meu, bă?!"
O săptămână am stat închis în casă. Am strâns bani, am furat din casă şi m-am dus şi i-am dat lui Auraş 300 de mii. La care el, drogat, îmi zice: " Mersi! Pentru ce?!"
De-atunci, viaţa mea s-a schimbat. Am început să beau, să fumez, să înşel, să fur, să...fumez, să combin, să mă descurc. Pe scurt, am ajuns un depravat. Şi sunt mândru de asta, fute-m-aş pe adunarea voastră de vizoni anonimi şi homosexuali.
Vă mulţumesc!
Aveam vreo 13 ani, când m-au prins şi m-au futut în cur...
(din sală, ne-am prost se ridică şi spune...Hei! Asta e povestea mea...)
Glumeam!
Aveam 13 ani. Eram olimpic la mate, campion la rugby şi îmi doream să ajung inginer specializat în articole sportive, undeva prin Seattle. Într-o zi, prin martie cred, mă întâlnesc cu un prieten din copilărie: Auraş pe numele lui. (Un ţigan d-ăla, de se uită ţiganii la el şi îi zic: "Coae, eşti ţigan?", ţigan d-ăla de l-ar face şi pe Usain Bolt să adoarmă în solar)
Şi Auraş ăsta m-a luat deoparte şi mi-a zis. "Măi, Viorele! Tu ai bani de la mă-ta?! N-ai nu? Nu vrei tu să mă ajuţi la ceva, să scoatem nişte bani? Vrei? Aşa, bă, băiatule! Fii atent! Uite de la mine 200 de mii (erau cam 1 milion prin 2000), du-te la Bobel...Ştii pe Bobel, da? Şi îi ceri 5 unităţi! Şi îi dai banii ăştia da?...Şi apoi, te duci la Bulgaru...Îl ştii...Şi el îţi dă 600 de mii pe ele. Eh. Din ăia eu vreau 300 înapoi! Da?!"
Zic "Bine, bă, ţigane!" Mă duc la Bobel: "Da, bă! Ce e? Ce vrei tu? N-am, nu vând! A...eşti de-al lui Auraş? Păi, zi, câte vrei? 5?! Cu 200 de mii? Tu bis crank! Îţi dau 3 unităţi. 3, bă, n-auzi?! Hai, dă banii! Aşa...Vezi să nu le bagi pe toate odată."
Acum, mă gândeam deja că poate îl conving pe Bulgaru să-mi dea 400 pe alea. Şi îmi iese şi mie 100. Nu-i rău. Ajung la Bulgaru: "Ce vrei, bă? Ce-mi vinzi tu, bă?! Marş, că te bat! De la Auraş, zici...păi altfel vorbim! Ce ai...3 unităţi? Aha! Şi cu cât le dai. 400?! Bă, eşti nebun?! De 400 îmi iau coca! Nu-ţi dau, bă, nimic! La 300, dacă vrei. Vrei? Da, vezi, că nu ţi-i dau în bani. Că n-am. Am un tricou şmecher, face 500 în Unirii! Ia aşa! Cum ce să faci cu el? Îl vinzi, în pula mea! Hai pa!"
Bun. Nu mai am nici unităţi, nici bani, dar am un tricou. Unde să-l vând, unde să-l vând...Aha! Gioni!
Gioni, mă ia din uşă. "Bă, e mişto rău tricoul ăsta! Dă-mi-l mie! Haide, bă! Îţi dau 300 pe el! 350! 400 dacă nu vrei, nu vrei! Căcat! 700 de mii! Dă-l încoace! Ia, dă-l să-l pun pe mine! Mişto rău, mersi, bă!"
Şi vine Marociko. "Bă, tricoul meu, futu-vă-n gură, ia dă-l bă încoace, de unde pula mea ai tricoul meu, bă?!"
O săptămână am stat închis în casă. Am strâns bani, am furat din casă şi m-am dus şi i-am dat lui Auraş 300 de mii. La care el, drogat, îmi zice: " Mersi! Pentru ce?!"
De-atunci, viaţa mea s-a schimbat. Am început să beau, să fumez, să înşel, să fur, să...fumez, să combin, să mă descurc. Pe scurt, am ajuns un depravat. Şi sunt mândru de asta, fute-m-aş pe adunarea voastră de vizoni anonimi şi homosexuali.
Vă mulţumesc!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)