luni, 31 august 2009

Pentru toate doamnele si domnisoarele...

Ne cerem scuze pt lipsa de activitate din ultimul timp...promitem ca vom recupera in viitorul cat de apropiat. Perioada de fatza este o perioada mai tumultoasa din viata neamurilor proaste...dar nu am murit...inca. Pana cand ne reauzim o dedicatie pt toate doamnele si domnisoarele:)

miercuri, 5 august 2009

Să fie blackout...


În seara asta mă fac pulă!” şi “Să-mi bag pula dacă mai beau vreodată.” Sunt cele două fraze pe care oricine le-a spus de cel puţin 4 ori în viaţă. Oricine! Am un pocăit în bloc, frate, omul ăla l-ar face şi pe Iisus să se simtă păcătos. Îşi cere scuze la lift când trânteşte uşa şi când Nero, câinele blocului s-a pişat pe uşa lui, pocăitu’ l-a luat în casă să-i dea de mâncare. Deci pocăit d-ăla...mă înţelegi? Eh. Şi ăla s-a făcut pulă odată, de se pişa pe uşa de la lift în timp ce o trântea şi ţipa: “Sunt paznicul lui Satana!”. La polul opus, am un vecin la 8, care a ajuns să zică cele două fraze în acelaşi timp. E beţiv d-ăla de cursă lungă, bea de parcă viaţa lui depinde de asta, ştii cum bea? Păi, l-a convins p-ăla de la sifoane să-i bage vin în sticlă înainte de a o umple, să-i dea sifonuşpriţu’ direct. Eh. Şi l-am văzut într-o zi în faţa blocului cu 2 eugenii, cu trei sticle de Sana lângă el şi se răstea la câinele blocului: “Stai în morţii tăi pe loc, nu mai da din coada aia!

Eu sunt undeva la mijloc. Am zis cele două fraze de 392 de ori de la 14 ani încoace. Dar cu beţii d-alea grave, în care vomitam lângă tort când îi cânta La Mulţi Ani la sărbătorită, porceală d-aia urâtă, de dormeam pe şina de tren în Eforie Nord, mangleală d-aia nesimţită, de mă certam cu băncile din IORE în timp ce mă pişam pe ele. Bă, dar ştiam ce făceam. Adică, oi fi borât lângă tort şi m-o fi dat ta-su afară de-acolo, dar îmi ceream scuze. La fel. Am auzit trenul la timp şi m-am rostogolit pe peron frumuşel. Şi, din nou. Ştiam că băncile sunt supărate, tocmai pentru că mă piş pe ele, aşa că aveau tot dreptul să se ia în gură cu mine. Şi mă încheiam şi la şliţ. Eh. De un an încoace, am blackouturi, coaie. În dicţionarul liber- pe care vreau să-l scriu în curând- chestia asta e cam aşa:

BLACKOUT (blec-aut) eng.- stare de inconştienţă urmată de amnezie temporară, apare în urma unor şocuri de tip fizic(o cărămidă în cap), psihic (o cărămidă pe care ţi-o aruncă mă-ta în cap) sau, rareori, în urma consumului exagerat de alcool (gen, dacă vezi o cărămidă care-ţi vine spre căpăţână, încerci să o prinzi cu dinţii). Afetează direct conştienţa, duce la pierderea ei şi dezvoltă alta foarte repede. Simptomele se manifestă abia după ce starea de blackout s-a terminat: noroi pe blugi, pat străin, tovarăşii tăi nervoşi lângă tine şi clasica întrebare: “Coaie, ce căcat am făcut azi-noapte?!

Eh. Şi cum spuneam, de un an, aproape, beţiile mele se termină cam pe la a 7-a bere( 3 sferturi de jack, 8 shoturi de tequila şi 12 romuri cu cola), unde începe blackout-ul. Primul l-am avut de revelion, frate. Ce-i drept, am băut mai rău ca tata după ce s-a întors de la dezalcoolizare. Şi dă-i cu whisky, dă-i cu vin, am ieşit un pic, am văzut artificiile şi dup-aia, direct, somn de voie. Asta ştiu eu că am făcut. Şi asta aş fi crezut în continuare, dacă nu mă trezeam cu Gigi uitându-se la mine urât şi cu mâna peste cap.

“ Coaie, ce-ai făcut azi-noapte!

“?!”

“Dă-te-n pula mea, te-ai transformat, coaie!

“Ai chef de caterincă proastă Gigene? Pula mea, am adormit ca porcu’!”

“Coaie! Ai adormit acum două ore!

“Să mori tu! Păi, ce căcat am făcut?!

Şi Gigi a spus: “Păi după ce au început artificiile, te-ai dus repede la unii pe stradă şi strigai la ei: Gherasime! La Mulţi Ani, Coaie! După am ieşit să jucăm rugby în parcare, te-ai tăvălit pe jos, te-ai aruncat pe ciment, coaie! Ţi-ai rupt toate hainele! (moment în care eu m-am uitat la cum eram îmbrăcat şi mi-am dat seama că am tricoul pe dos şi boxerii pe un singur crac.) Aşa, dup-aia, ce crezi? Ne-am întors şi ai început să dansezi în chiloţi pe hol de nebun. Dup-aia era să ne rupi uşa la cameră, dup-aia te-au dat ăia cu pastă de dinţi pe ureche şi ţăranu a încercat să-ţi pună curul pe faţă, dar i-ai prins ditai pumnul. Şi dup-aia ai început să vorbeşti despre motocicletele Ural şi de Lenor de rufe colorate şi când ne-a luat somnul pe toţi, te-ai dus la baie, ai dat drumul la apă şi te-ai culcat pe wc-u. Şi cam atât. Ah, da! Şi vroiai să ieşi pe fereastră, la etaj, să ajungi la Gherasim. Şi atât.”

Normal că nu l-am crezut şi i-am zis, coaie, mă crezi nebun? Chiar nu-mi amintesc nimic. Atunci, Gigeanu, calm, şi-a scos mobilul şi mi-a arătat înregistrările. Să-mi fut una!”. Şi asta a trecut repede, pula mea, am pus-o pe seama oboselii, a drumului lung până la Sinaia, a aerului de munte, a nemâncatului înainte de pileală. Ştiţi şi voi scuzele. Apoi, la scurt timp, prin februarie, am făcut-o mai lată. Beam în faţa blocului şi m-am trezit în cealaltă parte a oraşului, în Bucureştii Noi, la Masumică acasă. Între timp se pare că: mă înjurasem cu nişte poliţişti, pierdusem 400 la aparate, îmi sunasem un şef la 3 noaptea, să-l înjur (Slavă Cerului că n-a răspuns) am agăţat o urâtă şi am încercat să ies pe geam din maşină în timp ce mergea. Şi cam atât. Şi dimineaţa mă uitam la zgârietura de la piept până la pulă şi ziceam: “Coaie, ce căcat am făcut aseară?!



Va urma...
 


ne-am prost © 2010.