Portretul unui beţiv impecabil

Prieten = om cu care am băut minim 10 beri (nu neapărat în aceeași seară). Știți și definiții ale prieteniei, rahaturi din alea gen oracol de clasa a cincea, cu prieteni pe vecie. NU!!! Eronat. Un prieten e un om care, dacă îl suni la 4 dimineața și îl rogi să vină să te șteargă la cur, pentru că tu ești mult prea rupt de beat și ești jumate înfundat în chiuveta plina de borală, o să vină. Mă rog, exemplul meu idiot e cam tras de păr. Adică, cum dracu` mai tastezi, dacă tu ești deja căcat și borât pe tine? În altă ordine de idei, subsemnatu` cam trage la măsea de vreo lună (măsea, bă, perverșilor). Până aseară, când băgam în mine ca disperatul, nu știam de ce. Cum la mahmureală îți vin ideile geniale (mă rog, era semi-mahmureală, ca pe jumate eram beat), mi-am găsit motivul (mă rog, pretextul). Beau pentru prieteni. Beau pentru prietenii transformați în dușmani, beau pentru prietenii care te iubesc necondiționat, beau pentru oamenii nou-descoperiți în conștiința mea, pe care acum cu mândrie îi numesc prieteni, beau pentru prietenii care m-au uitat, și eu, la rândul meu, le-am uitat chipul, beau pentru prietenii care nu pot să bea pentru ca s-au operat la măsea (perverși mai sunteți) și, nu în ultimul rând, pentru oamenii care nu îmi mai sunt prieteni, îmi sunt frați, dar pe care soarta i-a aruncat în alte colțuri ale lumii și de care îmi e dor. Beau pentru că altceva am uitat să fac și beau cu plăcere pentru prietenii mei care beau și ei. Mi-am șters din memorie cu ușurință multe, dar prietenii nu ai cum să îi uiți. N-am uitat nici măcar prieteniile jurate după un deca de bere, dar nici prieteniile legate din ură și priviri neîncrezătoare. Nu o să uit niciodată mâna întinsă la nevoie, cum în veci n-o să iert palma dată când aveam nevoie de încurajare. Nu o să uit zâmbetul sincer, cum n-o să uit nici privirile calde, dar reci și false pe dinăuntru. Și, atunci când o să îmi aduc aminte și-o să râd sau o să plâng, chiar și singur de aș fi, o să desfac o bere și o să zic încet, numai pentru urechile cui vrea să audă: „e pentru voi, prieteni”. Vă iubesc și vă urăsc necondiționat, pentru că voi sunteți eu și eu sunt voi. Și, când o să îmbrac costumul din stejar, și-un popă mic și cam beat o să-mi cânte Stâlpii, vă aștept, prieteni, să vărsați o lacrimă din suflet și una din sticla de vin și să spuneți încet, numai pentru urechile cui vrea să audă: „E pentru tine, prietene!”