Tribut

Nu știam cum să încep. Dar Începutul m-a lovit dur în față, și mi-a luat maul câteva secunde. M-am ridicat buimac, să răman și mai surprins văzând cetele de heruvimi arucând din înalturi Zâmbete. Mi-am spus atunci că bucla asta spatio-psihologică în care mă tot învârt de ceva vreme trebuie să ia sfarșit la un moment dat, iar tot ce venea în valuri spre mine până când începutul să mă lovească. Logica nu mai funționa de ceva vreme, și se pare că orice încercare de a o regăsi a fost trântită în tărână și lovită nemilos cu bocancii în gură de o gașcă de Zâne Verzi.

”But then again there's only one I've met
And he just smoked my eyelids
And punched my cigarette”

Găozari. Ăsta a fost primul cuvânt care mi-a venit în cap în momentul în care picioarele au fost destul de drăguțe încât să mă asculte. Găozarii sunt cei care sunt de vină pentru tot ce se întâmplă pe aici, deși majoritatea chestiilor nu mi le amintesc, sau sunt prea indiferent să le bag în seamă. Ideea e că mă tot învârt, ca într-un carusel vechi, printre ciudați, reptile și pești. Ți-am zis vreodată cât de mult urasc Circul? Oricum, tot ce am vrut să spun, acum e doar o pată de care nu o să-mi aduc aminte, undeva in colțul cel mai întunecat ți împăienjenit al Minții. Mda.

”One pill makes you larger
And one pill makes you small”

Regula 561: Când ai impresia că te înșeli, de cele mai multe ori așa o să și fie.
Mă gândesc ce-au vrut să spună cu asta. Și până la urmă cine sunt Ei? Cred că și ăsta era scopul lor. Să-mi dea delir, ca să nu mai fiu în stare să fug. Bunul Doctor m-a avertizat ca așa o să fie. Dar nu mă așteptam să vină atât de repede. Hmmm. Probabil eram oișnuit cu o lume unde și sfinții sunt Acizi, iar zilele mi-erau dezmierdate de domnișoara Katherine. Acum mă uit bezmetic la depoul de unde n-a mai plecat nici un Tramvai de mult. O să-mi pun pofta-n Cui de data asta. Pentru că barca a plecat cu mine în ea, si dracu' știe când se va opri. Pizda mă-sii. Eu zic că-i timpul să tragem Linie. Concluzia?