În loc de "Salut".

Nu cred că mai este nevoie să mă prezint. Sunt sigur că toți ați auzit, într-o formă sau alta de mine. Întrebarea este ce dracu' caut eu aici? Păi să vă povestesc. Sus la noi, e o birocrație mai mare decât la Ministerul Muncii din România. La sectorul repartizări, pe unde îmi fac și eu veacul, e cea mai mare debandadă. Plângeri peste plângeri, că vezi Doamne nu le convine sufletelor unde au nimerit. Exact cum e și Depanatu', băiatul ăla care mai scrie pe aici. Ați citit aștia 10 cititori(știu exact) despre cum nu-i convine cum și unde a nimerit. Așa e el mereu, nemulțumit. Ei bine, imaginați-vă chestia asta să se întâmple cam de 3 miliarde de ori pe zi, zilnic, fără pauză, fără nimic. Nu credeți că și voi ați deveni puțin frustrați. Oricum, să revenit la oițele Domnului, respectiv cei 3 care scriu pe abjecția asta degradantă. Aștia 3 sunt printre cei mai răi pe care i-am repartizat vreodată. Și creți-mă, că mi-au trecut prin mână de-al de Hitler, Stalin si gașca. Dar ăia măcar erau retardați violenți, și prin nu știu ce eroare a sorții au ajuns ce au ajuns, deși le era destinată altă soartă( și i-am spus lu' șefu' să scoată rahatul ăla de liber arbitru, dar asta e altă poveste). Oricum, poveste începe intr-o cameră unde toate sufletele disponibile să plece pe Pământ stau și asteptă. În funcție de dispoibilități și cereri, pleacă pe Pământ. Nimic neobișnuit aici, e vorba de cerere și ofertă, și mai trebuie luată în calcul si constanta care ține de câte suflete ajung in Iad după viața terestră, și câte se întorc. Dar asta e altă poveste, mi-ar lua mult să vă povestesc, iar voi sunteți niște simplii muritori, și v-aș irosi timpul de pomană. Revenind la ale noastre, indivizii ăștia 3, deși nu își aduc aminte, se cunosc de dinainte de a ateriza pe Pământ, chiar din camera de care vă povesteam. Și acolo erau niște nesuferiți sarcastici, care n-aveau ce căuta pe pământ, dar am zis să-i trimitem poate îi despărțim.
Cum anul de grație 1987 a fost unul prolific în România, cred că din cauza deselor pene de curent, ăștia 3 s-au născut în zone diferite ale țării, unul prin Buzău, unul prin București iar celălalt prin Sălăjan. Mi-am permis să desfac o bere atunci, zicându-mi că am scăpat de ei. Dar iarăși soarta, bețiva aia ordinară, care își face treaba de mântuială, i-a reunit, dupa vreo 19 ani. Cam atunci au început cu adevărat problemele mele cu ăștia 3. Că ziceam de ăla mare și blond. Ăla e veșnic nemulțumit. Dar ce să știe el. Îl doare-n cot de câte i-am pus în desaga cu aptitudini în momentul în care i-am trântit pe frunte (cu oarecare satisfacție ce-i drept) ștampila ”Expediere de urgență!”. Păi dacă aveau Proust sau Eco talent literar cât i-am dat ăstuia, deja aveau țări care să le poarte numele. El ce-a făcut? S-a apucat să-mi scrie ”texte de mulțumire”, cerându-mi explicații de ce a ajuns aici. În nici un caz să fii un deprevat, și să te mai iei de mână cu alții doi ca tine. Pletosul ala cu nasu mare, alt specimen pe care l-aș tortura pe veșnicie. N-am mai auzit atâtea erezii și spurcăciuni din gura unui singur individ de la Darwin încoace. I-am dat aptitudini de orator, și el ce face? Își distruge neuronii zilnic, de a ajuns să nu mai înțeleagă nici el ce spune în cea mai mare parte a timpului. Și pletosul celălalat. Ce l-a mâncat pe el in fund să se bage în cea mai necurată industrie nu stiu. I-am dat talent la fel cum i-am dat lui da Vinci, și el se apucă de mițit poporul.
Și lista poate continua. Dar mai rău mă enervez eu scriind, decât ei citind(oricum îi doare-n cur). Așa că ma opresc aici, dar o să fiu mereu prin preajmă. Și or să câștige ei la loto, când mi-oi vedea eu curul (pe care nu-l am ,doar sunt duh)