Să fie omul-invizibil!

Sâmbătă dimineaţa...Mă trezesc pe la 9 juma' de ciocanele în pereţi pe care le dădea Vali. Mă rog, zugravul meu. Nu ştiu cum dracu a intrat în casă, dar e bine că-şi face treaba. Mă apucă mâncărimile matinale şi ies aşa scărpinându-mă până pe hol. Îl salut pe Vali, dar nu mă aude. Îl întreb dacă vrea ceva de mâncare. Din nou, pauză. O fi supărat zic. Şi mă gândesc că poate vrea o cafea.

„Vali, mă duc să-ţi iau o cafea, dacă e.”

Nu răspunde. Mai bine. Că oricum n-am chef de vorbă. Ies din casă, în acelaşi timp, cu o vecină de la 7. O văd. Nu mă vede. Liftul era deja la 8, aşa că mă urc direct, apoi, apăs şi la 7 s-o iau pe-aia.

„Sărumana...”

Fix pula. O fi nervoasă. Căcat, şi eu aş fi dacă mi-ar bate ăla de deasupra ciocane în pereţi de la 8 dimineaţa. Morţii ei, îi trece. Iar a nins azi-noapte, deci pula mai stă să dea zăpada de pe maşină. Hai, c-o iau cu tramvaiul. Nicio staţie nu merg şi, ce crezi? Urcă 4 ţestoase. Să mă fut pe gecile lor negre şi pe feţele lor libidinoase. Îmi iau faţa mea de drogat şi mă uit lung pe geam. Cu ochiul din spate îi urmăresc. N-au niciun stres băieţii. Au trecut pe lângă mine de parcă aş fi fost o bară cu compostor. Ce bulan am, îmi zic! Cobor la dristor cu controlorii, care acum mi se par nişte oameni cumsecade. Îmi venea să le strâng şi mâinile. Dar ia mai dă-i în morţii lor! Ajung la Mec şi caut o casă liberă. Erau toate libere, dar o singură vânzătoare. Are deja client, deci mă aşez la casa de lângă. Aştept 10 minute şi mă enervez. Nu mă bagă nici dracu în seamă. Mă mut la altă casă. Şi ce crezi? Vânzătoarea ia comanda de la casa de la care tocmai plecasem.

„Fă, eşti nesimţită?!”

Mă lăbărţez între case, aşa...Nu mai are cum să mă evite. Sau are. Se uită pe lângă mine şi zice: „Spuneţi, vă rog!”

“Alo?! Sunt şi eu aici!”

Mă întorc la aia din spate şi o întreb:

„Dragă, sunt invizibil? Că asta nu mă vede!”

Aia din spate se dă şi ea cu capul după mine şi zice:

„Un meniu big mac mare cu cola...”

Deja mă simt ca într-un film cu buget redus, scris de un dependent de sare de baie. Mă pregăteam să fac o criză d-aia în care mă piş în dozatorul lor de Cola. Dau să-mi caut mobilul să sun pe cineva să-i spun ce mi se întâmplă...Doar că abia atunci mi-am dat seama care era problema.

Mobilul nu era în buzunare. Pentru că nu aveam buzunare. Sau pantaloni.