Să fie manifest!

Să nu vină ziua aia...Să nu vină ziua în care toți ne vom da seama că adevărul este o prostituată versatilă și că libertatea despre care ne vorbesc ei este un lanț în care ne-am înrobit singuri. Să nu vină ziua aia în care ne vom da seama că lanțul nu există și nu a existat niciodată, dar că am ajuns dependenți de el. Să nu vină ziua în care vom păși în afara cercului și vom vedea că universul nostru nu se închide pe strada, orașul, țara în care locuim. Să nu vină ziua în care vom privi banii cu aceeași emoție cu care privim un ziar în care un salahor și-a împăturit brânza. Să nu vină ziua în care oamenii se vor întreba „cine căcat e Moni și de ce mă interesează viața ei atunci când eu n-am o chiflă în burtă?”

Să nu vină ziua aia în care oamenii îmi vor urma manifestul și nu își vor mai pune măști perfide prin care să încerce să-mi justifice izbucnirea ca pe o dovadă a unei psihoze sau a unei supradoze.

Oameni buni, rolul de cetățean onest nu e doar pentru a vă stinge mucul de țigară în scrumiera mașinii. Sau pentru a lăsa un loc în autobuz. Ce bine, un îngeraș și-a primit aripioarele și lui Bucurenci i-a mai crescut un floc. Ați salvat planeta. Dar pe voi...cine vă salvează?

Betmen.

Să nu ieșiți la proteste, să nu urlați când vă doare, să înghițiți în sec și cu noduri tot căcatul care vi se întâmplă și să dați cu alcool să vă alunece viața pe lângă voi. Să nu mișcați un deget pentru nimeni și să vă pierdeți principiile unul câte unul. Să mușcați din pernă și să vă mințiți că soarele răsare și fără voi. Să vă credeți niște roboți nemuritori care au impresia că la 60 de ani - când în sfârșit ți-ai plătit apartamentul tău din carton, când în sfârșit ai ieșit la pensia ta din 2 piloane, când în sfârșit ai timpul la care ai tânjit în ultimii 40 de ani – începe adevărata viață.

Și să nu faceți nimic pentru a schimba prostia asta.