Un fel de pula mea ...

Oare ce ar face o pasare colibri daca nu ar avea aripi? Ar muri sau ar invata sa se tarasca? Ce ar face un pictor daca si-ar pierde vederea? Ar inceta sa picteze sau si-ar privi opera prin ochii sufletului? Ce faci daca simti ca scanteia ta se stinge incet incet? Inveti sa traiesti fara ea sau despici o alta inima ca sa ii furi scanteia? Singura problema e ca poti sa te apropii suficient de mult incat sa poti sa le despici doar de inimile celor dragi? Deci merita?! Si odata ce ai facut asta ce ramane...si cu ce pret? Nu ramane o rana care se inchide stramb si ajunge sa devina hidoasa? Nu se infecteaza si iti picura cerneala neagra in suflet, cerneala care se intinde, te inghite si te face sa te confunzi si in cele din urma sa te indentifici cu ea? Deci ce faci...e mai bine sa inveti sa traiesti in intuneric si sa incerci sa te bucuri de scanteile celor din jur? Nu!!! Consider ca e mai bine sa renunt la ce e al meu, la carbunele care inca mai mocneste si sa il dau spre pastrare cuiva care stiu ca o sa aiba grija de el si nu o sa il lase sa se stinga si care o sa mi-l dea inapoi atunci cand o sa isi dea seama ca sunt suficent de avid dupa ceva bun incat sa stiu sa il pretuiesc si sa am grija de el. Sunt multe intrebari la care as vrea sa stiu sa raspund si sunt si mai multe cele la care as vrea sa nu stiu sa raspund desi...stiu. Sunt multe lucruri pe care imi doresc sa le fac dar sunt si mai multe pe care imi doresc sa nu le fi facut. Spunea cineva ca daca ai regrete in viata ai trait in van...dar cum poti sa nu regreti ceva cand iei in fiecare minut atatea decizii, gandesti atatea lucruri spui si faci atatea. E bine sa nu ai regrete...sau e bine sa inveti sa iti accepti greselile si sa te resemenezi la gandul ca le-ai facut? Carpe diem? No shit?!?... cum poti sa traiesti clipa sa actionezi impulsiv si contextual...si la un momendat ...in alt context si judecand la rece sa nu regreti? Paradoxu' pulii... Sau poate chiar asta iti da statutul de om...alegerea...si repercusiunile ei. Poate asta te maturizeaza si te responsabilizeaza. Si daca intr-un final ajungi matur si responsabil te poti raporta la un sistem de norme si valori pe care il imprumuti. Si din nou un paradox. Daca in urma deciziilor pe care le iei si care la un momendat ti se sparg in cap ajungi sa devii matur si responsabil ca sa faci parte dintr-o societate si sa fii acceptat si integrat in ea si sa te raportezi cum am spus si mai sus la un sistem de norme si valori care iti este impus...cum faci sa nu iti regreti faptele pe care le faci conducandu-te dupa sistemul impus?Concluzie: toata treaba asta e un fel de pula mea...