Avarul

Mereu ne lipseste ceva, mereu suntem nemultumiti, raniti, dezamagiti, mereu avem prea putin din tot ce ne doream. Si in fond asta e si problema. Mereu ne dorim altceva, mereu atingem un scop dupa care incercam intr-un mod total idiot sa il depasim pentru ca speram ca o sa fim si mai fericiti. Si asta poate merge odata, poate de doua ori, poate de mai multe ori dar cu siguranta nu merge la nesfarsit. Si atunci cand nu ne mai atingem telul suntem total dezamagiti si ne certam cu divinitatea pentru ca viata e nedreapta. Toatal gresit. Uitam toate lucrurile bune care pana mai ieri de faceau fericiti, lucruri carora le-am dat cu piciorul pentru ca am vrut mai mult. Prieteni carora le-am dat cu piciorul pentru ca am vrut altii mai buni, iubiri carora le-am dat cu piciorul alergand dupa miraje, lucruri la care am renuntat sperand ca vom putea castiga altele mai bune. Si atunci cand viata ne-a demonstrat ca am renuntat la niste lucruri frumoase in detrimentul unor fantasme ne suparam ca niste copii de clasa a 2-a. Meritam sa fim mereu raniti, meritam sa fim mereu debusolati pentru ca nu stim sa apreciem lucrurile care sunt atunci acolo pentru noi. Nu avem nevoie de cineva care sa ne salveze din fata vietii urate si hade, avem nevoie de cineva care sa ne salveze de noi, cineva care sa ne faca sa ne apreciem iubirile, prietenii, familiile, hobbyurile, joburile, tigarile, berile, orgasmele, muzicile...avem nevoie de cineva care sa ne faca sa apreciem viata asa cum este ea. Si viata este atat de frumoasa si atat de simpla. Iubeste pentru tine nu pentru ea, ajuta pentru tine nu pentru prieteni, munceste pentru tine nu pentru firma, canta pentru tine nu pentru ei...Nu renunta la ce e frumos pe lumea asta sperand ca vei putea gasi ceva si mai frumos. Suntem niste copii mari care aruncam jucarii la gunoi dupa care plangem apoi. Eu nu vreau sa mai arunc nimic, vreau sa ma asez si sa ma joc cu ceea ce am si asa sunt sigur ca seara o sa ma culc zambind...

Get your own valid XHTML YouTube embed code