Jocuri duhovnicesti de societate.(1)

Va imaginati probabil ca un om dedicat slujirii Domnului nu traieste dupa aceleasi criterii si standarde ca si noi, oitele ratacite. Vi-l imaginati pe saracul preot crestin ducand un trai auster, incercand sa aduca pe calea dreptei credinte cati mai multi pacatosi. Chiar si acum, in epoca moderna, mai exista oameni atat de credinciosi si atat de iluminati incat traiesc in sihastrie, departe de toate pacatele cotidianului. Ce nu stiati insa, este faptul ca exista anumite distractii si in randurile clerului crestin, undele cu o traditie de peste 600 de ani.
Cel mai vechi dintre aceste jocuri practicate de oamenii Domnului, este de altfel si stramosul alba-negrei, si a fost popularizat de insusi Torquemada. Intr-o traducere cat de cat adecvata, jocul se numea "Ghiceste evreul". Principiul jocului era unul simplu. Oamenii sfinti se adunau intr-una dintre minunatele case pentru rataciti ale Inchizitiei si pariau un anumit numar de penitente(nu aveau inca voie cu bani) care dintre un anume numar de prizonie...a, asta pacienti era evreu. Dupa ce pariurile erau facute, respectivii erau adusi intr-un salon spatios, iar in mijlocul lor era aruncata o punga cu aur. Cel care se batea cel mai tare pentru suma respectiva, si intr-un final o castiga, ei bine, acela era evreul.(stiu ca asta a fost putin rasista, dar am zis eu rahaturi mai mari de atat).
Un alt joc cu o veche traitie in randul oamenilor sfiniti, in special a clericilor catolici, este un echivalent a americanului "Pin the tail on the dunky". Regulile jocului sunt cam aceleasi, numai ca in locul magarului este un baiat de altar, iar in locul cozii este un preot cu pula sculata. De restul va dati si voi seama, sper ca nu tre` sa va desenez. Punctajul se face in functie de numarul de incercari pana "coada" este pusa, dar si cantitatea de lubrifiant/margarina/vaselina este nevoie.
In randul preotilor romani, a aparut de ceva vreme un nou joc. Principiile lui sunt imprumutate de la scoala de soferi, cand cursantii sunt pusi sa treaca printre jaloane. Apoi, participantii(minimum 2, maximum cati vor ei) se dedau celor lumesti, si baga botu` in butoiul cu vin duhovnicesc. Dupa ce Sfantul Duh s-a pogorat bine rau de tot asupra lor, participantii se urca in autovehiculele proprietate persoanala, luati cu banii din cutia milei, si pornesc la drum. Scopul jocului este sa ajunga la un punct stabilit de dinainte, fara sa faca pagube prea mari in randul babelor care pleaca duminica dezamagite de la biserica ca iar n-a venit popa, vaci, porci, oi, gaste si alte oratanii lasate pe islaz de tarani. Castiga cel care ajunge primul la stirile de la ora 5. In cazul in care moare vre-un presedinte strain(noi n-avem noroc din asta), mai erupe vre-un vulcan, sau mai stiu ce dracu` s-ar putea intampla incat proteveu si antenele sa nu dea stiri cu popi beti, castigatorul se decide dupa ce se numara victimele colaterale. Dar de fapt, toti sunt castigatori, ca de-o inmormantare tot iese.
Lista ar putea continua, dar toate acestea, in episodul care urmeaza. Sanatate la pasarele!