Dor de duca...

Am trait mereu cu senzatia ca m-am nascut cand nu trebuia... si in locul in care nu trebuia... o sa`mi iau multa muie, pentru ca iar scriu tampenii,dar tre sa ne obisnuim cu ideea ca tarfa nu mai vine(stin noi cine)... As pleca maine, fara sa mai privesc inapoi... as pleca doar cu hainele dupa mine sa vad ce am vrut sa vad toata viata... as lua cu mine doar mirosul de acasa, ca atunci cand uit de unde am plecat sa imi aduc aminte... sa le fac cu mana celor care trec pe langa mine, sa pictez, sa ma imbat, sa ma bat de nebun, sa fur o masina, si apoi sa o arunc intr`o rapa, sa beau din nou, apoi sa stau la manastire un an... si cand o sa`mi fie dor, o sa scot mirosul de casa, adanc ascuns acolo, unde stiu numai eu... si de acolo sa plec pe o plaja pustie, sa fie numai a mea, si sa o descopar cum nu m`am descoperit nici pe nime pana acum... sa construiesc o casa si apoi sa`i dau foc, sa iubesc si sa urasc, sa descoper muzica, sa ma descoper, sa va descoper... sa dansez de nebun prin ploaie... sa urlu de nebun la cel mai frumos rasarit... sa fumez pana uit de mine... sa cunosc un pitic si`un rastafarian... sa`mi fac o chitara, numai eu, si apoi sa o sparg pentru ca suna fals, sa sparg cat mai multe oglinzi, pentru ca ele mint intotdeauna... sa invat sa pretuiesc un zambet, sa invat sa rad cu adevarat, sa inavt sa mint frumos....sa iubesc si sa urasc... sa vad orasele aglomerate si satele ascunse in ceata... sa descoper ceva de care sa fiu mandru si sa`l distrug... sa alerg de nebun pe camp... sa invat sa cant la pian... sa .... nu mai stiu... sa ma intorc acasa, cu mirosul ascuns, fara sa ma mai recunoasca nimeni pentru ca au trecut ani... sa vad prietenii... sa bem o bere... sa vad pe altii cum pleaca si sa le fac cu mana... si sa mor...da` sa mor in somn... si cam atat, ca oricum nu cred in finaluri fericite...