Emoisme

Riscand sa transformam blogu' asta in ceva "emoist" sau intr-un cacat sentimentalist, blog care initial era gandit ca ceva unde scrie fiecare ce il
taie capu (DAR de preferat chestii amuzante, bagpuliste si la caterinca), tot scriu in seara asta. Scriu' ca oricum se alege prafu' cam de tot de ce in jur si
atunci de ce plm ar ramane intact spiritu vesel al blogului (oricum si-a bagat pula in el si Ne-am prost cand a scris "Poveste" care btw este f tare). Afara e aproape seara si e
putin frig, pe fundal se aude The Unfrogiven 3...si de Metallica se alege prafu' baga-ti-ai pula. Satul de ascultat muzica proasta si trista si de umplut scrumiera aiurea...
am tras niste blugi jegosi pe mine, mi-am luat tigarile, am trantit 2 beri calde (erau calde ca le uitasem ca bou' pe masa) in rucsac si am iesit sa ma plimb de nebun
prin Tineretului...Inital am zis ca e prea frig...ca imi bag pula si ma intorc...dar deja eram prea departe si imi era prea lene sa mai ma intorc...In parc...bezna(pula mea..criza, Rromaina, economie la curent). Pe prima banca neste' baieti destul de torpilati ascultau ceva dubios la un telefon...eram eu cu ei in tot parcu'. Ce alti cretini ar fi in parc noaptea pe frigu' asta.Telefonu' lor chior era singura lumina din tot parcu' si privit de la departare luminitele lui kitchoase se vedeau ca o naluca. A ramas in urma impreuna cu rasetele lor zgomotoase. Frig in spume...unde pula mea merg eu pe frigu' asta?...dar la gandu' emo ca e "senzatie de seara frate" am bagat o tigara in bot si am mers mai departe undeva spre aleea principala. Era un drum pe care il facusem de mii de ori in copilarie...pe acolo ma jucam cat era ziua de lunga...pare asa de mult timp de atunci
parca au trecut eoni de cand ma jucam football cu Vali si cu Alex...si mereu fiind 3 nu puteam face echipe de football egale...parca au trecut eoni de la primul sarut undeva in spatele unui tufis si tot atat de mult timp de la bataile crunte pe care le luam de la tata care venea sa ma recupereze de la joaca pe la 11 - 12 seara, dupa ce treceam de ora de intors acasa cu mult. Pe terenu nostru de footbal au crescut balarii si niste mici copacei...tufisul care mi-a fost paravan al primei emotii cvasiadolescentine s-a uscat iar tata la ora 11-12 seara motaie in fotoliu ca deja are o varsta respectabila. Tot mergand si gandindu-ma la ce cacat mare as fi realizat dak...vorba cantecului, am ajuns in fata
Crematoriului Uman Cenusa, privlistea pe care ti-o ofera dealu' pe care e costruit este geniala...vezi juma' de oras.Asa ca mi-am pus in cur pe garduletu' din piatra de rau,am deschis o bere si mi-am mai aprins o tigara. Eram ferm convins ca o sa imi continuu panseurile mele emoiste dar cretetinatatea din capul meu a fost deranjata de o voce tremurata:" Baiatu', ai si tu o tigara?"...un nene barbos imbracat in zdrente...un om care traia in parc. I-am dat 2 tigari. Nu a plecat a stat jos langa mine...l-am intrebat sec:"Vrei si o bere?"...am stat si am vorbit...mult...un pachet de tigari si niste degeraturi mai incolo aflasem povestea lui trista...parinti morti...casa de plasament...same old sad story...insa detaliile imi dau si acum mici fiori. I-am lasat toti banii pe care ii aveam in portofel adica 15 lei si ultima tigara si am taiat-o spre casa. Pe drum am realizat (iar) ce copil labarnic sunt si ca problemele mele existentiale sunt fix sloboz pe langa lucrurile cu care se confrunta altii oameni si ca frustrarile mele de copil tampit sunt atat
de nefondate. Mai avem in cap sa mai scriu niste lucruri pt amatori de gen(aka copiii mai mult sau mai putin emo) dar m-am prins ca in scurt timp tre sa o tai la munca...Dupa mult mult timp...nu mai injur ca tre sa plec la "nenorocita de redactie"...sunt aproape recunoscator.Oricum sunt ferm convins ca imi trece pana maine moralitatea si maturitatea asta artificial generata. Noapte buna all!