vineri, 30 octombrie 2009

Motanul meu este Anticristul

Nu, vorbesc serios. Chiar este Anticristul. N`am treaba cu religia sau cu alte chestii mistice, dar comportamentul motanului ma face sa cred tot mai mult ca Satana se plimba printre noi. Eu ca individ, urasc felinele in genreal, si pisicile in particular. Urasc e mult spus. Doar ca nu`mi plac. Deloc. Sunt genul de om cauria ii plac cainii. Soarta, ghinionul, nu stiu cum cacat sa`i zic, a facut ca eu sa am o mata (in sensul de pisica perversilor, pentu ca mi`e lene sa scriu cu diacritice) in apartament. Acum vre`un an, var`miu a adus acest motan de la el de la serviciu. Era slab, cu un picior rupt, pentru ca a crezut el ca se poate bate cu un maidanez veritabil. Ideea e ca era speriat de bombe. Dat fiind faptul ca apartamentul nu e al meu, a trebuit sa convietuiesc cu motanul. Toate bune si frumoase, pentru ca fiind atat de traumatizat de lupta pe care a dus`o cu cainele, nu`i vedeam ochii cat era ziua de lunga. Teoretic nu exista. Dar de la inceput am trait cu impresia ca el are ceva la cap, ceea ce in termeni psihiatrici se numeste schizofrenie. La vreo luna banuielile mi`au fost confirmate. Motanul meu cel retardat s`a aruncat de la etajul 2. Singur. Jur ca n`am avut nimic de`a face cu asta. Atunci am inceput sa am banuieli in legatura cu natura satanica a matei, pentru ca nu a patit nimic, desi s`a aruncat pe un gard, si apoi a cazut in tomberonul de gunoi. Am ras pe tema asta, si apoi au inceput semnele. Intai i s`a parut amuzant sa doarma in rucsacul meu, ca sa ma intreb eu toata ziua ce dracu pute pe langa mine. Apoi au inceput sa se miste diverse chestii prin casa, departe de locul unde ar fi trebuit sa stea. Am zis ca am fantome in apartament, pana cand intr`o dimineata pe la 4, m`a trezit zgomotul de sticla sparta. Motanul, se suise pe masa si i se paruse lui amuzant sa darame cateva pahare. I`am futut una peste cap, da` mai cu mila. Adica, cat de tare poti sa dai intr`o chestie de 10 ori mai mica decat tine. Tre sa fii putin plecat sa lovesti puternic. Da i`am dat`o destul cat sa inteleaga cine e stapanul. Sau cel putin asta am crezut eu. Date fiind antececentele cu suicidul pisicii, nu mai puteam sa stau cu geamul deschis la bucatarie daca voiam sa aerisesc, decat daca eram si eu pe acolo. Dar Satana nu doarme, el vegheaza. Motanul s`a aruncat din nou. De data asta si`a rupt un picior. Acelasi pe care i`l rupsese cainele. Ce dracu` sa`l mai bat, ca l`a batut soarta. Ma rog a trecut si episodul asta. Animalul s`a vindecat, si eu ca un cretin, ma gandeam ca poate s`a potolit. De unde. Atunci a inceput calvarul. In fiecare seara la 2 aveam program de miorlaituri si ragete satanice, si oricat de tare as fi aruncat cu diverse chestii dupa el, nu se opreau, pana nu ma dezmeticeam, si il alergam prin casa sa`i fut una`n cap. Dupa ce se termina asta incepea alergatul prin casa, pe podea care scartaie ingrozitor in unele locuri, pe care motanul meu se pare ca le alegea intentionat. Urma inevitabil, zgariatul piciorului mesei, care dura intre 5 si 20 de minute. Si oricat de tare sau de des l`as fi lovit(a nu v`am supus ca intre timp deja am renuntasem la principul ca nu pot sa lovesc tare un animal) el facea mai rau. Pana ma lasam pagubas. Motanul meu castiga batalie dupa batalie. Nervii mei erau intinsi pe sarma. Mai aveam putin si ma internam la relaxare la Balaceanca. Noapte de noampte motanul meu capata o alura demonica. Ma asteptam sa ma trezesc cu el in pat, privindu`ma cu ochii aia sinistrii care ii au pisicile noaptea. Deja aveam cosmaruri. De aia imi plac cainii. Daca ii lovesti destul de ferm ca sa stie cine e stapanul, a doua oara nu mai fac. Dar Satana continua sa faca ritualuri macabre cu nervii mei in fiecare seara. Urmarind probabil firul povestii cretine pe care tocmai am insirat`o, probabil va veti intreba daca am omorat pisica, de nu sunt internat la 8+1. Neah... Am gasit umilinta suprema. L`am castrat. >:)... Si de atunci motanul meu posedat a de venit o chestie foarte lenesa, atat de lenesa incat ii este sila sa si manance, desi a luat considerabil in gabarit. Mai pe scurt e un trist. Poate isi face blog, ca un alt motan celebru

Niciun comentariu:

 


ne-am prost © 2010.