Imi cer scuze si in numele colegilor impreuna cu care scriu minunatul blog pentru ca v-am f...acut sa asteptati atata amar de vreme...dar iata...in sfarsit scriem...tot atat de prost, retardat, decerebrat, ieftin si vulgar ca inainte...dar ne revenim. In alta ordine de idei...a trecut o luna...si au mai trecut si o sesiune, un cutremur, o licentza, 10 cartuse de tigari, 3 furtuni, 4 vanatai pe tibia dreapta si multi litri...de stres. Dar au trecut. Si acum...ce? Sfarsit de ciclu, capat de drum, e ...gata! S-a terminat in mod oficial facultatea. Vroiam sa fac o introducere mai de domane ajuta'...da' decat atat a iesit si uitandu-ma la ceas si el uitandu-se la mine mi-am dat seama ca e 22.37 si ca intr-o ora plec la munca aja ca ar trebi dracu' sa ma apuc sa...scriu...ce am de ...zis (doamne ce prost suna ce am zis:)) ).
Credeam ca o sa fiu bucuros fericit si mandru dupa ce voi termina minunata Facultate de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Bucuresti, dar iata ca m-am inselat. Sigurul sentiment cu care am ramas e acela de...nostalgie bolnavicioasa (da, exista, nu, sunt nebun, o traiesc eu acum). O sa imi lipseasca salile mici in care iti ingetzau coaiele iarna si in care transpirai in grup vara. O sa imi lispeasca profesorii imbecili care incercau sa isi dea seama ce dracu cauta acolo...ce materie predau...si de ce sunt in timpul lor liber la munca;). O sa imi lipseasca fostele secretare cu nervii in batista si pizdele pe birou fix langa cafea si pantofi. O sa imi lipseasca noile secretare, in special secretara cu parul castaniu si ondulat care se dadea la absolut toti baietii din facultate. O sa imi lipseasca ... lipsa de organizare exprimata cu atata stil si indiferenta si cateodata chiar...umor, negru ce e drept. O sa imi lipseasca profesorii absolventi de Automatica care predau cu mult spor relatiile publice, profesorii de engleza care vorbesc engleza cu accent rusesc, profesorii care adorm in timpul frazelor si dupa ce sa trezesc, uita despre ce vorbeau, o iau de la capat pentru a sfarsi prin a adormi din nou, profesorii care spun ca nu e treaba lor si ca nu ii intereseaza. O sa imi lipseasca amfiteatrul cu cea mai proasta acustica din univers. O sa imi lipseasca cantina cu mancarea ei mereu calda bine garnisita cu par suspect de cretz, dar care era vindecatoare de ulcer cauzat de berile baute pe stomacul gol. O sa imi lipseasca biliardu' unde dadea colegu' Razvan loviturile magice...in timpul seminariilor de IRP ( d'aia am picat toti bai pula!!!). O sa imi lipseasca Jegu' cu cafeaua lui proasta si vanzatorul lui mereu ofticat ( in 3 ani nu ai avut in pula mea niciodata iahnie bai nene!?!?!) si cu televizoarele lui mereu pe posturile concurentzei. O sa imi lipseasca Vasas si Petcu ( respectele mele, multumesc si numa' bine!). Dar cel mai mult...o sa imi lipsiti voi, colegi, prieteni, unii dintre voi poate chiar mai aproape de atat de inima mea. O sa imi lipsiti cu totii, chiar si voi aia ciudati si ciufuti. Nu stiu ce am uitat sa mai zic, pentu ca sigur mai sunt lucruri de zis...mi-ar trebui o zi intreaga sa le zic pe toate. Imi cer scuze daca am uitat pe cineva sau daca am uitat ceva. Meritati mult dar acum nu pot decat sa beau ultima gura de bere in cinstea voastra, sa va multumesc si sa sting lumina. Si...gata!!!
5 comentarii:
Da, "nostalgie bolnavicioasa", asta-i termenul.
Mie n-o sa-mi lipseasca senzatia ca-s calcata in picioare, ca profesorii mei ma considera o "echinoderma intelectuala" desi ei m-au admis la facultatea asta, n-o sa-mi lipseasca profii care se dau la studente si care nu stiu sa accepte un refuz, n-o sa-mi lipseasca certurile cu profii in anul I, cand lucram in TV si luam lectii de la niste oameni care habar nu aveau ce inseamna "cap video". N-o sa-mi lipseasca senzatia ca-mi irosesc IQ-ul (140, daca tot ma laud) pe o facultate din care nu invat absolut nimic. Cu ce am ramas dupa 3 ani? Cu o nostalgie bolnavicioasa, pentru ca in ciuda acestor lucruri imi va fi dor de: gasca de preteni din facultate, de Jeg, de chiulurile in Cismigiu sau la Gradina Botanica, de orele cu Petcu (Mare om, mare caracter! Parol!), de tipetele lui Moraru, de petrecerile din camin si de viata de student in general, de fiecare dintre prietenii pe care mi i-am facut in facultate, in special!
Well, si bineinteles, o sa-mi fie de dor sa smotocesc un strumf. Nu va ganditi la prostii, perversilor!!
:D
P.S. Tu iti dai seama ca noi nu mai suntem studenti? :((((
coi, io am realizat ca s`a terminat totul azi dimineata pe la 3 cand injurand ca iar ma culc tarziu si maine iar am treaba, mi`am dat seama ca nu mai am unde sa ma duc, ca totul e finish... cu toate ca eu am avut o tentativa emoista de genul scrise de tine acum vreo luna, acum parca imi pare rau ca nu am sa mai vad fete celebre ale prestigioasei facultati, si ma oftic si azi ca nu stiu cum arata biblioteca aia cu care se tot lauda... s`au incheiat cei mai frumosi ani... lasa ca avem saptamana viitoare timp sa ne asasinam ficatii, si cu riscul de distruge si mai tare imaginea altora despre mine, o sa`mi fie dor de toti bastarzii fejesecistii... nasol coi...
Coaie, cum..??? s-a terminat facultatea?? si noi unde eram cand ea se termina?? bine, naiba, ca am terminat-o noi inainte sa ne termine ea de tot! "Las-o ma, sa mearga-asa.." asa cum e facultatea asta, aici ne-am intalnit noi astia, sariti de pe fix cu ulte doage lipsa. Sa speram ca noi n-o sa ne ducem dorul reciproc si ca ne-om intalni la beri in jeg si prin sali de operatie cand om avea toti ulcer.Si asa, ce de incheiere, inca Suntem in Grafic!
deci sa ma consider o norocoasa k ink sunt studenta, si ink ma trezesc de la 6:30 k am examen de la 8 si profu catadicseste sa vina pe la 12 si sa ii pice pe toti? si k termin sesiunea cand toata lumea e deja satula de vacanta si bronzata in asa hal incat e deja la al 3-lea strat de piele dat jos? ok,atunci... sunt o norocoasa!
pare rau pt voi!!
depinde de situatie...dar dupa ce o sa se termine o sa vezi ca o sa simti un gol...nu degeaba sunt supranumiti "cei mai frumosi ani din viata".
Trimiteți un comentariu